ÎN CAMERA DE SUS
Ne strângem împreună și ne rugăm mereu,
Suntem o grupă mică, te avem ca Dumnezeu,
Ne-ai înfiat pe noi și ne-ai adus aici,
Noi stăm uniți în rugă, căci vrem să ne ridici.

Suntem căzuți din fire, suntem și păcătoși,
Ne temem de furtună, suntem cei mai fricoși,
Începem săptămâna în lanț de rugăciune,
Un lanț format de Tine, ne vrei să fim minune.

Ne vrei cu gelozie, Tu ne iubești prea mult,
Dar noi trăim în lume, aici e mult tumult,
În camera de sus e liniște și pace,
Eu intru cu sfială, dar știu, aici îmi place.

De mână stau cu frații, Tu mi i-ai dat ca frați,
N-avem același sânge, dar suntem înfiați,
Suntem nimic pe lume și totuși valoroși,
Suntem o grupă mică, nu vrem să fim fricoși.

E multă suferință, e timpul de pe urmă,
Dar noi suntem poporul, suntem din a Ta turmă,
Suntem a Ta mireasă, Tu ești al nostru Mire,
Îți mulțumim din suflet pentru a Ta iubire.

Nu meritam salvarea, noi meitam calvarul,
Tu ai murit pe cruce, ne-ai dat să avem harul,
Ne-ai dat puterea Ta, prin Duhul Tău cel sfânt
Ne însoțești mereu, cât suntem pe pământ.

Îți mulțumim fierbinte, Tu ești salvarea noastră,
Te așteptăm ca Mire, privim zarea albastră,
Dorim să te vedem, să te așteptăm în zare,
Acesta ne e dorul, dorința noastră mare.

Eu cad în rugăciune, stau în genunchi și plâng,
E multă suferință, durerea n-o înfrâng,
Pământul astăzi arde, părjolul e întins,
În lupta lui cu focul tot omul e învins.

Pământul a crăpat și roade nu mai sunt,
Sunt zone fără ploaie, nici chiar mărunt, mărunt,
Nici rouă nu mai este, pământul e pustiu,
Doar Dumnezeu din ceruri mai ține omul viu.

Sunt mulți ce stau cu teamă, războiul cotropește,
Sunt bombe, sunt grenade, ce totul nimicește,
Mor tineri fără vină, căci glonțul doar ucide,
E multă răutate, politicul decide.

Furtunile atacă și apele inundă,
Dispar case și sate, dispar într-o secundă,
Dispar viețuitoare, cu apa nu te pui,
Acest necaz doar vine în viața orișicui.

Sunt viruși fără leac și cancerul lovește,
Deși am evoluat, un leac nu se găsește,
Se moare-n suferință, exact cum este scris,
Se împlinește totul, exact cum e prezis.

Eu cad în rugăciune, mă rog pentru putere,
Putere ca să trecem prin plâns și prin durere,
Nimic nu este bine și bine nu va fi,
Decât când Tu pe ceruri cu îngeri vei veni.

E multă suferință, bolnavi suntem destui,
Îți cer cu plecăciune, ca pacea Ta să pui,
Tu ești al nostru Medic, în mâna Ta suntem,
Suntem în suferință, simțim, nu mai putem.

S-a înmulțit păcatul și boala s-a înmulțit,
Și tineri și bătrâni, poporul e lovit,
Strigăm în rugăciune, noi vrem eliberare,
Te rog să fi cu noi în crunta încercare.

Suntem părinți, căci harul acesta minunat,
Doar Tu ni l-ai dat, Tată, copiii-n dar ne-ai dat,
Noi ne rugăm fierbinte, condu-i exact cum vrei,
Adu-i la Tine-n staul, ei încă-s tinerei.

Mulți au plecat în lume, crezând că este bine,
Dar mustrări au de cuget, te-au cunoscut pe Tine,
Ei știu bine Cuvântul, în templu au crescut,
Dar au plecat în lume, căci lumea le-a plăcut.

Suntem părinți și-n rugă strigăm neobosit,
Acum copiii noștri de multe s-au lovit,
Ajută-i să înțeleagă că nu i-ai părăsit,
Au rătăcit cărarea, dar Tu i-ai ocrotit.

În camera de sus eu strig lângă altar,
Îți mulțumesc din suflet, mi-ai dat viața în dar,
Mă rog pentru credință, nu vreau ca să clachez,
Îmi pare rău c-adesea în rugă eu oftez.

E timpul meu de rugă și iată, am venit,
Aduc în rugăciune poporul Tău iubit,
Biserica micuță în care Tu m-ai pus,
Căci fiecare membru e iubit de Isus.

Mă rog pentru orașul în care locuiesc,
Aici Tu m-ai pus, Doamne, aici, acum trăiesc,
Ajută-mă să fiu lumină, să vorbesc,
Despre iubirea Ta, atât eu îmi doresc.

În rugăciune pun pe frații mei, surori,
Pe mama o aduc, sunt ale mele flori,
Familia lărgită în rugă o aduc,
Aș vrea prin fapte bune, spre Tine să conduc.

Mă rog și pentru țară, căci sunt româncă eu,
Poporul Tău cunoaște, te-a cunoscut mereu, ,
Lucrează ca Scriptura să fie căutată,
Căci România-i țara ce a fost eliberată.

Mă rog pentru acei ce împrăștie Cuvântul,
Ajută-i să îl ducă, să împrăștie ca vântul,
Sunt zone multe-n care Cuvântul n-a ajuns,
Popoare ce așteaptă să vadă al Tău surâs.

E timpul meu de rugă în camera de sus,
Eu stau în rugăciunea și multe am de spus,
Te rog, ascultă ruga ce inima rostește,
De multe ori cuvinte ființa-mi nu găsește

Eu stau în rugăciune, mă rog fără cuvinte,
Tu mă cunoști prea bine, și inima nu minte,
Mă rog cu bucurie, la Tine mă închin,
La voia Ta cea sfântă eu spun atât, amin.
Emilia Dinescu